Santinela

"Si-acum ce as putea sa fac sa ma lasi sa trec?"
Isi zornaia buzunarele impingand un raspuns evident, sec si lumesc.
"Ehei, eu zic sa te decizi. Pajura sau cap! Dam cu banul. Soarta pana la urma in asta consta, de ce ar fi soarta ta diferita de intelesul acesta?" spuse strajerul uitandu-se la Unu ca un vulture chior de un ochi, dar al carui celalalt ochi parea a suplini o sarcina dubla.
-Pai nu stiu, ce sa aleg, dam cu banul, daca cade pajura, o sa aleg pajura, daca cade cap, aleg cap.
-Dam cu banul, pentru a alege ce dam cu banul, ma ustura spirala ta de gandire, dar nu ma pot impotrivi.
-Deci, sa dam cu banul! zise strajerul turnului, aparatorul cu puteri ascunse al Marii de Foc, dam cu banul, banul eu il scot, banul meu va alege pentru tine, ca pentru orice calator care prefera sa se miste noaptea, atunci cand ziua nu-i este indeajuns. Aleg si eu ca si tine, caci in sine, alegerea nu e a ta, ci e alegerea de a fi sau a nu fi.Deci, hai, arunca-l in aer, ca nicigand ca el sa zboare n-o fi, ci se va asterne la loc, pecetluindu-ti alegerea si lasandu-te mort sau viu, aici, unde viata oricum nu mai conteaza.
Pajura-si desfasura aripile de pe mana in care cazu si Unu-si citi primul pas al destinului lui vorbind cu cuvinte decisive:
-Deci, aleg pajura!
-Aaa! extazul cuvintelor apasate il excitara pe strajuitor si acesta-si lua banul si sarutandu-l il arunca si el in aer, incredintandu-si toate caile sanguine aceluiasi scop al alegerii facute de catre banul care stralucea rostogolindu-se in aer ca un acrobat, intruchipand in cateva clipe o asteptare de o viata, atunci cand eternitatea devine doar un chin si-aproape ca o traire.
Unu se-nclina ca un rege in fata unui slujitor impacat cu sine si din palma strajerului Marii de Foc rasarii partea aceea, mereu a doua, a banului, cea care oricum ar fi fost destinata, ar fi ucis, si-n ochii larg deschisi ai lui Unu, seninatatea unei singuratati complete se implini ca un soroc al orei exacte si apoi se rasfranse-n miscarea taioasa care imparti strajerul in cap si trup, cutitul care facu gatul sa galgaie-n ultimele ganduri nespuse pe vecie in care strajerul avea sa-si mai duca somnul etern. Acum Unu se opri, iar sangele care-l stropise ii intra in haine binecuvantandu-l ca pe un nou nascut.
Era el fata in fata cu Marea lui, ca si cu o mireasa pe care avea s-o despice-n doua. Pe langa acel cadavru al deja nu se mai stia cui, clipocitul jocului inca se mai auzea, inchis din ce in ce mai mult in falfaitul pajurei celei tacute si stralucitoare.
Era o noapte ca in povesti. Ca-n orice poveste.