Beibi

"Mi-as dori sa am si eu soare dinasta!"
"Bine, iubito, o sa ma straduiesc, promit."
De la fast-foodurile din zona venea o mireasma imbietoare de euri prajiti, fata se delecta cu un hamburger de doua ori mai mare decat gura ei si-ncerca muscand din colturi sa-i mai reduca din grosime. In ochii ei luceau niste stele aurii, cuprinsa de ameteala lucrurilor din jur, cauta sa cuprinda-n sacose toate rafturile si umerasele. Lumea de haine colorate peste care incerca sa se simta stapana, etichetele care treceau prin scanner si apoi cardul lui aluneca suav incuviintand platile. El o iubea ca pe un cameleon personal, respirandu-i parfumurile, cerceii, pantofii. Ea impinsese limitele aratandu-i lui ca luna de pe cer nu mai prezinta nici un interes, ea, mai nou, isi dorea soarele acela care incapea tot prin bolta de sticla a Mall-ului. Un soare care-ti asterne razele la picioare respectandu-te, incoronandu-te.
"Si? Ce-ai facut de cand te-am lasat aici?"
"Pai, mi-am luat cateva rochite si cativa pantofi, dar, frate, n-am gasit accesoriile care trebuiau, e incredibil, asa sunt de nervoasa. Am vorbit si cu maica-mea, m-a sunat ca are nevoie de niste bani sa schimbe acoperisul, e nasol, ca chiar n-am cum s-o las asa, e singura, acolo, la tara, nimeni n-o ajuta, iar cu pensia ei..."
"Lasa, stai linistita, iti dau eu bani sa-i trimiti."
"Da, imi dai azi, da? Ca nu mai poate amana."
"Da, sigur, iubito, nu-ti face griji. Numai sa mai scot ceva bani din banca."
"Nu mai ai cash?! Bine, mai bine te duci acum sa scoti, ok? Eu, oricum, trebuie sa mai cumpar niste chestii ca am luat geanta asta cu galben si mov si n-am la ce s-o port. Imi trebuie neaparat o rochie galbena si niste pantofi mov, ca altfel, sunt distrusa."
"Da, draga, imi termin si eu cafeauna si ma duc sa scot. Iti iau si sacosele cu ce ti-ai luat pana acum, ca sa nu te mai cari cu ele aiurea."
Nu stia exact ce anume ii placea la ea, probabil tocmai aerul ala de multumire pe care-l afisa oricat de multe lucruri isi cumpara. Parea intotdeauna nelinistita ca uitase sa-si ia ceva, ca nu-ncapuse absolut toata marfa din magazine in plasele ei, ca oricum, chiar daca ar incapea, toate magazinele astea la un loc sunt mult prea putin, fata de nevoia ei de a avea lucruri. Probabil ca ar fi considerabil mai fericita daca ar putea, in realitate, la fiecare pas pe care-l punea, sa apara imbracata in altceva, tot timpul altfel decat era. Femeia lui altfel, blonda invelita-n platina, a carei gura se chinuia sa se dilate pentru a inghiti dracului odata rahatul ala de hamburger, fata ei se inrosise furioasa, batea cu tocul unui pantof in podea, iar mana ei cu unghii puse se-nclestase sufocand telefonul mobil.
"Te iubesc mult, frumoasa mea!"
Frumoasa nu auzi, pentru ca toata atentia ei era asupra unei posesoare a unei perechi de cizme absolut geniale.
"Vai, frate, de unde-are aia cizmele? Frate, mor! innebunesc de vie! Te duci tu s-o intrebi? Du-te, ca nu mai pot!"
El se ridica si se indrepta spre nesimtita aia care indraznise sa poarte niste cizme atat de smechere si dupa un "nutesupara" o intreba. Fata il masura cu o privire admirativa, ca pentru un barbat care nefiind frumos reusise sa compenseze cu varf si indesat printr-o vestimentatie eleganta si-i spuse zambindu-i nobil ca din Berlin. Atunci el isi privi iubita care-l astepta la zece metri de el gata de atac si-i urmari calm izbanda ei in lupta cu hamburgerul gigant, momentul acela magic in care ultima imbucatura aceea in care se afla doar ketch-up-ul invelit in chifla, se arunca-n haul gatului ei strajuit pe din-afara de zidurile unui colier cu cristale Swarovski. Mintea lui dadu brusc in foc ca o cafea la orgasm si-o lua la goana pe scarile rulante, apoi printre oamenii care miroseau a fel de fel de bunastari, care mai de care mai relaxante, inse el se repezi peste ei ca o mare sub influenta unei furtuni si varsa afara din Mall. Se opri doar in masina unde abia atunci ii rasuna ca o tiuiala vocea ei in urechi care striga ca un macac, agatata de balustrada ultimului nivel al cladirii: "ce-ai patit, Beibiii, unde te duci? Beibiiiii!!"
Trecura cateva zile, decorul inecase plansul ei , garsoniera parea a-si pierde orice speranta de remobilare, ea statea cu telecomanda-n mana si cu gandurile adunate-n partea din fata a capului. Nu mai avea nimic de mancare, iar apa de la robinet era singura ei prietena. La usa suna scurt si ea sari ca un drogat care-si astepta doza. Un domn care semana cu taica-su, doar o idee mai treaz, ii spuse cu un ton formal:
-Aveti un pachet! Semnati aici, va rog!
Ea se executa, tacuta ca o icoana si apoi se retrase in camera cu aceeasi piosenie. In pachet, nici un ban, nici tu ceva de mancare ci doar un bilet de avion pentru data de maine, doar dus, cu destinatia Berlin.