Belive

Sa credem in vise ca in prescriptii medicale si-atunci visele in care credem beau red bull si zboara. Am crezut ca n-o sa cresc niciodata prea mare, ma uitam in ochii capetelor cu par permanent si-mi juram ca ai mei n-or sa devina niciodata atat de goi ca ai femeilor acelea care, fie vara, fie iarna, purtau tot timpul fusta peste genunchi si lipita de mana, era sacosa de piata. Am crezut ca am scapat de comunism, ma bucuram pentru ca, in sfarsit, la televizor era program prelungit, desi tot ce era in emisie era revolutia in direct. Am crezut in oamenii aceia imbracati in pulovere care strigau din fata unui birou improvizat ca totul s-a terminat, suntem salvati. Am crezut ca daca iubesti, totul vine de la sine, am crezut ca iubirea imi da dreptul sa obtin tot ce vreau, doar pentru ca iubesc. Am crezut ca binele invinge, singura problema e ca am crezut intrun alt bine, decat cel adevarat. Am crezut ca voi cuceri lumea, ma descoperisem dintrodata ca pe o fiinta extraordinara, am luat aliura de zana si am asteptat multimea care trebuia sa-mi recunoasca meritele si exceptionalitatea. Am crezut ca sunt foarte frumoasa, si ca nu e nevoie sa ma uit la oameni ca ei sa ma remarce, treceam printre ei si le reprosam in capul meu, ca de ce nu ma vad, de ce nu-mi zambesc, de ce nu-mi vorbesc. Am crezut ca broastele se transforma in printi si fiecare zi in care nu se intampla asta, nu facea decat sa completeze o fantezie tot mai ideala. Am crezut ca oricine ma va cunoaste, va ramane placut impresionat si ma luptam cu cei care nu ma placeau incercand sa le zic ca este datoria lor sa incerce sa ma cunoasca.
N-am vrut sa cred ca nu toti oamenii sunt ca mine si i-am acuzat. Parerile lor, diferite de ale mele, le-am considerat gresite fara a ma opri sa le analizez. M-am trezit singura si-n jur, peste toata lumea mea inchipuita, strajuiau ca niste papusi stricate toate idealurile si obsesiile mele, alaturi de posterele idolilor care nu mia coborau odata de pe pereti sa-mi spuna ca doar ele stiu cata dreptate am.
Am crezut ca sunt speciala. Acum cred ca sunt speciala. La fel de speciala ca fiecare om.
Cred in lucruri pentru ca lucrurile sunt exact ceea ce sunt. Un apometru nu promite ca-ti da trafic nelimitat la internet, o scrumiera plina nu te minte ca fumezi doar jumate de pachet. Cred si in oameni, chiar si atunci cand acestia inceteaza sa mai creada in ei insisi. Cred in traiectoriile pasarilor calatoare, in adancimea fara grai a marii, in sobrietatea norilor adunati pe cer, anuntand ca natura o sa cedeze psihic. Cred ca bufnitele nu sunt ceea ce par a fi. Cred ca diferenta dintre bine si rau nu e atat de bine delimitata si definita ca diferenta dintre noapte si zi, dintre lumina si intuneric. Cred ca lucrurile bune nu sunt intotdeauna ambalate ademenitor, cred ca confortul de a-i lasa pe altii sa faca treaba mea, nu ma ajuta, ci dimpotriva. Cred ca short-cuturile vietii sunt doar o apropiere prea brusca de sfarsitul ei, cred in puterea timpului de a decide durabilitatea unor fapte, si-n pedeapsa lui pentru fortarea limbilor ceasului in a prelungi sau a amana prezentul. Cred in forte care misca lumea inconjuratoare, cred in schimbul de energii, in intensitati si-n puteri ale sentimentelor pe care le transmitem, in rezonante, ecouri, in furtuni si-n linisti, si-n contrastul care defineste insemnatati. Cred ca orice cadere se petrece de pe ceva si doar pentru a ne ridica un pic mai intelepti de pe jos. Cred in renuntare, in abandonul de sine, in stergerea eului personal si-n implicarea totala in pasul comun de inspre mai departe. Cred in cuvinte, atunci cand ele se astern armonios si dau frau liber gandurilor, atunci cand ele sunt adresate celor care au nevoie de ele, ca de niste perne pe care sa se odihneasca. Cred in partea nevazuta a lucrurilor, acea parte pe care doar ochii larg deschisi o pot vedea, acea revelatie pe care o ai despre un lucru care a fost acolo dintotdeauna si pe care, dintro data, il observi si te umpli de o bucurie infinita. Cred in fericirile de zi cu zi, in clipa care sta si asteapta sa fie luata in brate ca un copil pe care il vezi doar daca te uiti in jos si incetezi sa privesti departe in zare, in asteptarea unei aurore boreale. Cred in lucrurile bine facute, in oamenii bine facuti si-n toate colturile de rai de pe pamant. Nu cred in organizatii, in adunari, in interese personale mascate de marete intentii. Cred ca tara mea va deveni mai nasoala cu fiecare om care, saturandu-se sa mai creada in ea, isi ia talpasita spre alte taramuri. Cred ca cea mai mare neliniste a unui om vine atunci cand el inceteaza sa mai creada in ceva. Si-atata timp cat in locul credintelor care ma parasesc, vin altele mai bune, imi pot desfasura inima ca pe o harta plina de locatii ale sperantelor.