Crazy

"Innebunesc si-mi pare rau" spunea Florin Iaru odata, demult. Innebunesc uitandu-ma la seriale de divertisment in care fiecare cuvant e insotit de rasete pofticioase, innebunesc uitandu-ma pe copertile revistelor pe care duduile isi baga sau isi scot silicoanele, in functie de sezon. Innebunesc odata cu oamenii din reclame, care acorda credite imbracati in balerini, innoata in cisterne cu ciorba de burta sau promoveaza ciocolata pentru copii, manjindu-se la gura. Innebunesc cand vad certificatele cersetorilor care au nevoie de operatii, cand aud violenta strigare de "trei la zece mii" sau cand vocea din metrou imi spune ca urmeaza statia Universitatii cu peronul pe partea st. Ma scot din minti semafoarele care nu functioneaza, expresia "ai doua saptamani de proba, sa vad cum te misti" a unor angajatori si obisnuinta taximetristilor de a nu-ti da restul. Sunt indeajuns de nebuna, de altfel, sa fac fata intrebarii "cum? tu chiar n-ai vazut Titanic?doamne! pe ce lume traiesti?" si m-am comportat nebuneste atunci cand am renuntat la cablul TV si mi-am urcat televizorul pe sifonier. Ca orice nebun autentic, cred cu tarie ca majoritatea oamenilor din jurul meu sunt nebuni, nu eu. Sunt nebuna de legat din moment ce nu apelez la un hair-stylist sa-l las sa-mi faca el breton asimetric, si nu-mi cumpar tenisi cu toc, cum se poarta acum.

Sunt nebuna pentru ca nu inteleg rubricile meteo si mi se pare ca la fiecare sfarsit de an, vad din ce in ce mai multi Mosi Craciuni care-mi par desprinsi din filmele cu papusa Cuckie. Innebunesc in fata raftului cu o sumedenie de sortimente de mustar care mai de care cu hrean, cu ardei, cu flori de numauita, in fata cartilor care te invata orice numai in zece pasi sau a preturilor cu ,9 in coada. Concursuri de trimis coduri prin SMS, zile internationale, oameni care se aduna in jurul mortilor din accidente si etichete cu pret vechi/ pret nou. Saorma, meniuri in italiana si disparitia unor cuvinte roamnesti care se traduc definitiv in job, trend, glossy etc.

Stand cu un picior infipt in imaginar, intr-o lume care se-nclina in fata utilitatilor imediate, privesc printr-o sticla verzuie suculenta poftelor si a placerilor facile. Imi strang singura curelusele camasii de forta atunci cand slabiciunea mea isi intinde o mana catre lucrurile de nisip.
Mi-e frica si rad. Nebunii rad foarte mult si se sperie foarte des. Mi-e frica de sunetele stridente ale strazilor, de privirile neconsistente, dar pline de ura si de satisfactia raului gratuit. Mi-e frica de nevoia unora de a zidi din ce in ce mai multe Ane in bisericute cu felinare rosii. Mi-e frica de faptul ca uneori miros a om, intr-o lume plina de animale cu colti.

Innebunesc si-mi pare rau? De unde-atata rau sa-mi para?