Irlandezii

Singuratatea e perceputa de cel in cauza ca o vina. Cica, ce singur sunt, dobitocul de mine! Si creta colorata s-a-ntors un cutie, asfaltul s-a terminat.
"Uzina de bere e singura afacere prospera", si-au zis irlandezii asezandu-se picior peste picior, invers, ca amortisera, trecusera deja doua ore de cand iesisera de la serviciu si, automat, intrasera-n carciuma. Picioarele lor, intre timp, se transformasera in niste paini rumene, pacat de miros, dar ei, spiritualii, care se-abtinusera atata timp de la vorbe de duh, ca, deh, la termenii tehnologici de care facusera toata ziua uz, nu puteau sa adaoge un "mai,tata,mai". Dicutia era o sala prea luminata, fiecare incerca sa-l orbeasca reflectoriceste pe celalalt, toti erau niste zmei pretendenti la o singura Cosanzeana, aparent frigida si foarte imaginara. Cica:
-Baa, azi am muncit de m-a luat dracu'!
-Ei, cre' ca te ia abia acum...
-Ce vrei sa...?
-Doamne fereste, ziceam ca iar o sa te...
-Esti prost, prietene! Stii ca eu, nu fac, adica, nu ma, asa la, adica, dupa cateva...sa fim seriosi.
-Daca poti, eu nu prea pot acum sa...serios, sa, n-am vrut sa te jignesc, stii doar ca ceea ce vroiam, de fapt, stai ca, ce ziceam?!
Punctele de suspensie erau deja niste artificii la maturitate, puteai sa te si razi daca... erai si tu...dar tu, lucidul, cosmicul, greul, cu o bere-n fata, fata ta cea de toate zilele, berea ta, a cata? Tu, niciodata. Niciodata-o data, niciodata-de doua ori, trei, n-spe ori-adjudecat. Tu-niciodatul, niciciudatul, nici ciudatul ala care te priveste de la masa din colt( intotdeauna cineva care sta la o masancolt te priveste) nu te poate face sa grimasezi vreo reactie, te lasa rece, cand tu cald, fierbinte in curand. Te-ntorci spre ospatarita si ea, perfida, de ce nu ti-o fi adus restul?Restul de ce? Mai era ceva, asta-i clar, si uite-i ce bolnavicios discuta, ce imposibil se-nteleg si cat de prieteni sunt ei acum, irlandezii astia cu picioare unul peste altul, de-a valma. Tu-nu categoric. Un categoric de-un dramatism inspaimantator. Recapitulezi: te-ai dus la baie si ea, vaca, ti-a trecut si data la nota de plata, de-aia, a, dar la baie, ce oglinde stricate au si astia, ba nu, erau posterele de pe pereti, dar stricate sigur, stii tu. Ti-e dor groaznic. De manuta de la papusa pe care-ai pierdut-o in, unde naiba ai pierdut-o, care papusa, tu nu te-ai jucat cu nici o papusa, vai, tampitul ala din colt, ce se uita, de parca ar vrea sa-ti zica c-ai avut o papusa si, ca si el, ai...
De fapt, ce mai conteaza, ce se poate intampla cand facultatile tale mentale sunt la zi, nu la fara frecventa, dar totusi, ce sar stropi din gura irlandezilor aia zburataciti si cat de la locul tau esti tu, cel fara loc, in picioare, si cum ti-ai schimba tu, acuma, picioarele de sub masa, pe, si mai ales pe-ul sa devina ceva ca un bun de mancare sau avion zburator, pentru ca niciodata gandurile-ale lor-si>si-ale tale, niciodata-deodata adjudecat. Ce licitatie scurta! De ce nu pleci? Sa pleci, ha, my God, unde, tu nu vezi ce afarenheite mici? Daca iesi, te simti ca si arestat, ti se leaga imediat doua bile de plumb friguros la picioare si, pana la urma, aici, chiar daca coltarul ala masaist se holbeaza in ultimul hal, iti tii picioarele irlandezeste, intr-un mod elegant-turta. Aia care serveste seamana cu mana de la papusa pe care ai ars-o, ah, deci ai ars-o, dar neavand vreodata o papusa... Ala ti-a facut cu ochiul, de parca a gasit mana si vrea sa ti-o dea, a, stai:" dom'soara, inca una si perdelele, daca tva-ul nu-i suficient", mama, ce urat s-a, dar o ierti ca are picioare numai bune de dat la o parte. "Hai, c-am devenit cam vulgar." cand tu si irlandezii, doua tari total diferite, ei-beti morti, tu- treaz manga. Opa, ia uite-l, vine-ncoa, irlandezul cu parul gri, mai, mai.
-Ba, tu esti cu noi sau nu?
Te-ngheata.
Hai ma, c-am glu'! Ji ge? De-ai speria'? Au'? Da si lui o... dan partea mea, sa moara...
Ah, ce irlandez nebun, cat de diferit, tu niciodata cu sa moara, chiar daca ai avut si tu "intrari" de-astea ciudate, dar dom'le, educatia, a-n plus, acum, erai doar foarte surescitat si te gandeai la clanta usii de-acasa, cat de rece e cand o atingi, si tu nu mai erai. A, ba erai. Te-a vazut cineva, crezi ca atunci cand, vast, ai rupt-o si ai bagat-o pe foc, iar sor'ta plangea ca o branza presata live, deci era a sora-tii, da ma, ce faza, si tu ai avut ganduri c-ar fi fost a ta.... Daca palaria ti-a cazut de pe masa si tu, in loc s-o ridici si s-o pui la loc PE MASA, ti-ai indesat-o pe cap, n-ai alta solutie decat sa pleci. A, poate, te uiti in jur si nu prea e nimeni cu palaria pusa, deci, hai. Te ridici, achiti si dracusoia de perdea, si scrumiera si foc la gheche, mai baieche. Ptiu.
-Hanc-una pentru beiatu', sunt nas mare-n seara asta!
Bai, irlandezii astia-s atat de bunibaieti, ce oameni! Dar ce faci cu palaria? O dai sau n-o dai. Jos, pan'la urma.Si palaria ramane, pentru ca mainile sunt ocupate cu randul de bere, te duci si-i pupi ud pe irlandezi, si da-o-ncolo de clanta, ca papusa, oricum, nu mai zicea "mama" de mult.
Si toate astea pentru o singuratate in care te simti prea in largul tau.